Zilnice (visand cu ochii larg deschisi)

Un, doi, trei,

Ce de purcei

isi baga nasul prin sufletul nostru

zilele astea!

Chiar si luna noua

nu mai atrage dupa sine

fluxul si refluxul gandurilor noastre.

Dar luminita sagalnica

inca mai arde in adancul muntelui

ascuns, acest Kogaion

numit pur si simplu

suflet-treaz.

Vocea ascunsa a celui  ce

am fost

ma cheama Acasa, dar

drumul e lung, si

(imi este somn), am obosit

asteptand un tren care

nu va mai opri niciodata in 

aceasta gara.

Si luna plina nu mai

poate trezi lupul din noi.