Eram in mijlocul unui vis. Nea Dumitru era si el acolo. M-am mirat. Auzisem ca a murit acum doi ani. L-am intrebat ce face. - Incerc sa comunic cu ingerul pazitor al sistemului solar, mi-a raspuns. M-am mirat si eu. Dar pana la urma e un vis, si in vis orice e posibil, nu e asa? -Cum faci asta? am intrebat. Dupa ce mi-a explicat tehnica, am incercat si eu. Eram curios. Data fiind latura mea empatica, a fost usor. Chiar prea usor. Eram la marginea unei constiinte gigantice, grandioase, care cuprindea intreaga galaxie. Era ceva care m-a atras, asemeni unui vartej de neoprit. Am devenit constient de el, de ingerul pazitor al sistemului nostru solar. Si el a devenit constient de prezenta mea in acelasi timp. M-am simtit mic, nesemnificativ, neimportant. Dar el m-a privit cu drag, asa cum iti privesti nepotul facand primii sai pasi. Insa presiunea a devenit de nesuportat, toata acea perceptie globala a unei intregi galaxii, pina la cel mai infinitezimal detaliu, este ceva de necon...