Paracelsus - just another ordinary life

Eu cu tine, tinandu-ne de mana, privind asfintitul. Cititul in stele, il lasam pentru iele. Ielele, singurelele, bantuie visele lasate in urma. Urma scapa turma, dar tu cum ai scapat curat? Si fara pata din armata soldatilor de tinichea. Ce belea!

Palarie-n-trun picior, si cravata pentru mâna gand razlet fara de rima si al inimii motor Vantul bata si strabate un albastru infinit, eu invat sa dau din coate, tastele bit dupa bit. Iar un intreg nou univers isi va deschide portile perceptiei in umbra uniform-directiei cativa ani lumina si vers Rimele au incetat sa mai spuna povesti tu nu mai esti ce ai fost. Rost?

Pierdut printre atatea ganduri, care au disparut efemer, imediat ce s-au manifestat, ideal de Mentat, ori menta ori coriandru, imbratisand tandru idea de Absolut. Mai ceva decat Gelu si Menumorut, ori Molda, iar s-a marit solda vanzatorilor de vise, dar usile raman inchise, si noi batem, batem si ciocanim, pana cand uitam sa iubim. Iar noaptea mintii se apropie incet-incet. Tu chiar crezi ca ai timp berechet?

Am aprins Focul, unde-i norocul? ganduri apasa, compas pe masa, apa de flori, cu capul in nori revin, si din nou, fara nici un cadou depasesc ultimul nor, ador sa zbor.