Paracelsus - just another ordinary life

Ochiul se inchide, visele se ascund in ceata mintii, Dintii albi ca portelanul, zambesc acum, anul care va veni a trecut pasager, nici un mesager trimis din cerurile deschise de Sanziene, nici macar Mos Ene, nimeni nu a mai trecut pe aici. Eternitatea este un fenomen plictisitor, dar nu esti un intelept, macar in dormitor. Noaptea a crescut, a trecut, a venit soarele, un soare, doi sori, ascunsi dupa nori. Ochiul s-a deschis. Sunt intr-o lume de vis, Pasesc pe nisipul fierbinte. Mintea mea ma minte. Imi aduc aminte De mine insumi. Ceasul s-a oprit, la trei fara cinci. Caut niste opinci Si ceva untdelemn. O fi vreun semn?

Simt aerul rece Mangaing pielea infierbantata de focul unei veri care a disparut in neant. Da, iarna este aici, dar eu port vara in mine pentru totdeauna. Luna imi sopteste povesti de demult. Le ascult. Cantecul unei mierle zgribulite Imi aduce aminte De un dinte cu soare Sau de un soare cu dinti. Sa nu ma minti, sa adormim din nou impreuna. A mai trecut o luna. Ma intind, ma ascund in Netimp. Si inving. Ziua de ieri. Acele placeri, si mintea unui savant, estompandu-se in Neant.

Pe stomacul gol chiar si o salata pare un adevarat ospat. In o minte linistita, cel mai mic gand este bagat in seama, pus pe lama lui Occam. E cam nebulos, dar incredibil de frumos. Alternativa doi: oare intregul univers se ascunde in noi? In vers, gandesc invers proportional cu aportul mental de energie, in concluzie ne lasam inghititi de iluzie dupa-amiaza.

Am ascuns Lumina in spatele palmei stangi, printre cuvintele semanate ale zilei de maine, O paine si lapte batut. Nu mai am mult pana termin calatoria. Am imbracat ia am ating glia, Am revenit din nou cu gandul La Romania.

Intunericul zilei de ieri, lumina zilei de maine, iar intre ele, ascunsa dupa cuvinte, era pitita eternitatea. Calitatea absentei oricarui sentiment creeaza un precedent in vidul primordial. Nu am habar cum am ajuns sa fiu intepenit in prezent. Omnipotent.

Inchid ziarul arunc paharul cu cucuta sa imi ascuta cutitul de lupta, nu ma asculta piatra cea neagra. Neaga cu vehementa orice inadvertenta si teoria odata cu hartia dispare in foc. Vai ce noroc!