Paracelsus - just another ordinary life

Incaltat cu trei planete, aranjat intre manete, cucuvele bete si alte idei discrete am plecat la vanatoare, oare cine-si aminteste ziua, luna sau ce peste, pui, gansac, gandac, sau calator aleator, nimerit de pe niciunde, intre doua sau trei unde undite si chiar momeli, vanatoare de placeri, timpul nu mai curge, stop. Nu mai fac un pas, hop-hop.

Copilarii si alte hartii in forma de avioane, coifuri si baloane de sapun, unde sa mai pun si degetul mare, apare ca o culoare de mare amploare, Pisica de mare nu are picioare, oare unde s-au dus gandurile mele, cand a apus Soarele si alte doua trei stele.

Ochii se inchid, lumina calda invaluie totul cu o senzatie catifelata, gustul dulce e prevalent, ambivalent, usor miscat de un curent alternativ. Pasiv, ideea de miscare a prins culoare de sare marina, zi senina ora banala si Aurora Boreala.

Amurgul zeilor, lupta ideilor, rezist, subzist, de ce-as fi trist? cand cana imi este plina de nectar, nu am habar de ziua cea de ieri, trei primaveri in urma, de ziua cea de maine, paine si circ, sau poate doar un clovn anost si fara rost. Tu cand cresti mare?

Independenta, zi scadenta, ardei umpluti, nori cernuti prin sita uitarii, pe malul marii, si gandul, gandul alearga acolo unde ochii nu pot sa mearga. Albastru.

In vers alb Ma-ntind cu gluma, intind sfoara si cu sarma, inspir adanc, privesc iar teiul, aduc acasa hrisca si meiul, Deschid usa, pun ibricul pe foc, pe telefon ma joc, vreme de cateva minute, clatitele umplute cu ciocolata, mi le apropii indata, una dupa alta, nu numar caloriile, acum incep sa imi scriu hartiile. Si luna plina, albastra si rotunda Ma privea.

Atunci cand am oprit Timpul, un greiere in salt, gura lumii deschisa, un vultur in-inalt, o rata dand din aripi, trei frunze cad din plop, nisipul invartit de vant, si casa din Prislop.

Urletul vantului imi apasa timpanul, vulcanul erupe, se rupe in doua, ideea cea noua, cetatea se schimba, se plimba la fata, la mustata am depasit spasit gandul de ieri, 3 primaveri am tot lucrat, am avansat treptat am si cantat, jucat, sperat vai, ce pacat ca timpul nu mai vine inapoi doar noi doi.

Dormeam in post, desi fara rost, tinusem post, pana la Craciun. Un an mai bun, cu salve de tun, asteptam sa sun pe vreun nebun. Uitasem de mine, de tine, ce bine era cand faceai clatite si ceai. Astept primavara, se lasa seara. peste casutele de dupa deal. Un cal mergea agale, si pe carare, mosul venea de undeva.

Fulgerul care a luminat campul, Copacul sub care obrazul meu simtea adierea vantului Si ploaia cazand usor mangaind pamantul uscat. Luna plina.

Linistea se asterne peste campul inghetat. Ceata acopera cateva ciori care isi petrec timpul jucand de-a v-ati ascunselea cu razele lunii. Bunii au sosit si au plecat. Ceva s-a schimbat in ordinea de zi. Mai zi inca o data povestea soimului cu gheare de otel. Era chiar el, cel care vine acasa odata cu intunericul, cred ca livreaza pizza in timpul zilei.

Abisul ma cheama Ma striga pe nume, Nu am timp de glume, nu vreau sa-i raspund. Incearca sa atace prin invaluire, cauta punctul cel slab in a mea gandire. Abisul ma cheama cu voce mieroasa, in timp ce ar vrea ca doamna cea grasa sa cante indata acel cantec vestit. Efortul e brut, ce o fi de facut, cand ai bagat de seama ca abisul te cheama.