Paracelsus - just another ordinary life

Mi-e dor de acea stare de bine care te invaluie intr-o seara geroasa de Ianuarie, la gura sobei, cu talpile lipite absorbind caldura lemnului troznind.

Aceasta lacrima produsa de frigul nebunesc, este de fapt o ofranda adusa verii.

Corpul meu a cuprins Universul, nestiind cum sa ii spun l-am numit 'lume'. Bataia inimii mele nastea supernove, iar despre gaurile negre nu voi spune nimic. Mai am un pic si ma trezesc din visare. Devin iar mare cat lumea intreaga. Un soare s-a ascuns ghidus intre spancene. Oare mai merge cineva cu 'ia-ma nene!' ?

Timpul alearga cand dormi dus, uitand de visele zilei de ieri, Asteptarea unei primaveri ma face sa uit de frigul iernei. Pernei ii sunt apropriat, in acest ceas de seara, iara.

Alergand printre nori am vazut rasaritul, Soarele aparea zglobiu din spatele muntelui de sare. Care pe care ne vom convinge cum ca putem invinge mintea, lintea se fierbe incet in oala de lut. Da, iar am inceput sa merg spre azimut.

Am obosit. Port iarna in mine, ii simt apasarea pe umarul gol. Lipsit de substanta caut o nuanta pentru noua mea vopsea de barba. Barbarii au invins, s-au incins spiritele, dar nu focul e de vina, ci apa. Dadeai cu sapa prin gradina altadata, indata nu se misca pamantul inghetat. Iar am uitat de mine.

Intrebarile  mele sunt fara raspuns, intreaga lume nu-mi e indeajuns, de cate un gand sunt impuns al visului voal l-am strapuns. Dar rima mea nu este abstracta Doar alba, sau albastru ultramarin. Nici macar nu as fi vrut sa fortez, Evident, inca mai exersez.

Sunt umbra unei iluzii imprastiate de Marele Vant. Sunt roua diminetii ascunsa in ceata efemera. Sunt norul ce dispare la amiaza. Sunt mintea cea treaza. Sunt.

Sunt doar gaoacea unei lumi ce poate ca exista, poate nu, sunt granita dintre ne-buni, acum ascult, hai, spune-mi tu!

Famtomele unor epoci demult apuse incearca in zadar sa influenteze prezentul. Acesta e momentul in care robotii vor lupta pentru suprematia lumii. Lunii ii vom cere iertare, nu stiam ca o doare toata aceasta dotare mancare si apa cu sare, pe care o muta, e multa, doar muntele sta pe loc. Miroase a soc si lavanda. In banda lupii trezesc calatorii pierduti langa roata morii ce toarce netimpul.