Paracelsus - just another ordinary life

Intre doua clipe exista un spatiu ascuns unde norocul si-a facut a doua casa. Pe masa un pahar de lapte cald si o felie de paine. Maine sau poate chiar azi printre brazi, voi alerga din nou pe ulita copilariei. Si acum, ca si multi ani in urma nu mai sunt absent. Am invatat sa fiu prezent in careul de asi. Nu fiti pizmasi, toti ajungem acasa cateodata, stiu. Numai de nu ar fi prea tarziu.

A te auto-limita in orice fel pare a fi pacatul capital. Cu toate acestea cel mai adesea, devenim mediocri din reflex, iar viata inceteaza a mai fi o minunata aventura. Nu te limita in nici un fel, Chiar daca ai fi chel, peruca este un doar o scuza a lipsei tale de imaginatie. Iar acea senzatie pe care o ai cand nu dai tot ceea ce poti, ne transforma pe toti in roboti. Si nu devenim decat niste banali hoti de timp. Timp in care te poti juca, timp in care poti visa, sau cam asa ceva. Pa-pa.

Adorm usor, practic saritura in gol, utilizez trambulina propriilor emotii fara comotii cerebrale, sau audio-vizuale, spre succes am acces nelimitat ca barbat, ca femeie nu am idee, daca o fi mai usor. Si cobor Si urc iar Fara doar si poate ca itele sunt incurcate, dar cumva le-om descurca noi doi.

Aceasta atingere catifelata, acea patratica de ciocolata, acel sarut furat pe fuga, si pasii tai gata sa te duca departe de lume, departe de ganduri, incepe sa citesti printre randuri. ma uit la borcanul de gem si la felia de paine, si realizez ca e azi a disparut deja maine.

In mana imi tin caduceul Sandalele lui Hermes le am in rucsac. Si tac. Numeni nu va sti ca intr-o zi chiar voi incepe sa fac, ceea ce mi-am propus de atatea ori, Printre nori, soarele nu mai e ascuns. Iar eu m-am tuns, Barbierit Si mi-am indeplinit inca un vis. Am zis.

Citesc si nu imi vine sa cred, dar stiu ca asta e situatia, am simtit-o pe pielea mea, acum zambesc amintindu-mi presiunile la care am fost supus ca sa scriu cu mana dreapta in loc de stanga, ca sa dau numai un exemplu irelevant.  Antrenorul de genii, prof. dr. Florin Colceag: “Românii înfloresc în haos. Şi asta este partea extraordinară!” Autor: Tudor Cires 12 Aug 2013 - 21:10  Într-o casă din Mogoşoaia, locuieşte prof. dr. Florin Colceag, considerat unul dintre părinţii spirituali ai multor copii supradotaţi din ţară. Doctor în economie, autor al unor teorii pe complexitate, specialist în modelare matematică, membru al Clubului de la Roma alături de cei mai mulţi laureaţi Nobel şi preşedinte al Institutului Român pentru Studii şi Cercetări Avansate Gifted Education, matematicianul Florin Colceag e, la origine, ţăran. Un ţăran care, azi, sapă, prăşeşte, cultivă şi seamănă cu instrumente ştiinţifice; e psihopedagog şi în psihopedagogie acţionează matematic, modele...

Am gasit doua articole interesante in Jurnalul.ro, pe care le pun si aici ca sa le pot studia pe indelete cand voi avea timpul necesar. Acesta e primul dintre ele. Antrenorul de genii: De ce școala este o pușcărie   Autor: Diana Scarlat 11 Feb 2016 - 14:19  Copilul este unul dintre lucrătorii cei mai chinuiţi de pe planetă, pentru că nu mai are timp liber. Dacă şcoala nu este umană, după vârsta de 10 ani se blochează creşterea inteligenţei, după 12 ani creşterea creativităţii devine zero, iar viitorii adulţi vor avea minte de copii, pentru că nu mai evoluează. În această situaţie se află peste 87% din omenire.   Diana Scarlat: Cum ar trebui să se modifice programa şcolară, curricula şi programul elevilor, în învăţământul preuniversitar, astfel încât să devină eficient sistemul de învăţământ? Florin Colceag: Elevilor nu li se oferă ce au nevoie. În legătură cu istoria, copilul trebuie să înţeleagă în primul rând faptul că în spatele datelor calendaristice au fost nişte...

Sunt atras in aceasta efemera gaura neagra, tunel spiralat al lipsei de focus, si stiu ca nu pot iesi la suprafata decat daca o imbratisez in totalitate.

Nu e asa ca atunci cand te arunci in genune fara sa stii a zbura speri din tot sufletul ca la capatul ei sa fie si o saltea?

Presiunea creata impinge ochiul in afara axei. Vantul creeaza o greutate mai mare sau mai mica de 42 de kilograme, iar ziua de munca se diminueaza semnificativ din cauza eclipsei partiale a celei de a doua Luni. Sau poate ca era Vineri. Povestitorii au uitat sa scrie aceasta istorie plina de glorie a unei dupa amiezi de Februarie. Sa nu uiti, Darie!

Trebuie sa avem o viziune optimista asupra vietii, si imposibilul devine cu usurinta posibil, mi-a spus el, vrajitorul. Eram copil, aveam doar 12 ani, si dupa ce am stat putin pe ganduri, i-am raspuns: Te inteleg perfect, de exemplu, intotdeauna am stiut ca inorogii sunt reali, atata doar ca nu sunt albi, ci gri, sunt grasi, si lumea normala ii numeste rinoceri. Iar el a ras si a disparut intr-o ploaie alba de stele.

Visez inlauntrul unui alt vis, incapabil sa ma trezesc la realitatea unei noi vieti atat de similare celei vechi. Si in inteleg atat de bine pe Kong-Fu-Tzen, minunandu-se cu al sau fluture de inconsistenta realitatii.

Ma gandesc ca la un moment dat sa petrec ca un apucat, sa imi dedic o zi intreaga numai mie. Se stie ca atunci cand te relaxezi incepi sa crezi ca tu esti centru acestui univers care a fost creat pentru tine. E bine sa faci asta fara sa afle nevasta sau oricare alt invidios care sa iti spuna ca nu e frumos sa te gandesti numai si numai la tine. Dar eu am invatat mult mai multe uitandu-ma ieri si azi la Tom si Jerry, ca sa ma opresc si sa ascult pareri de genul acesta.

Daca ar fi sa amestec cuvinte, am in minte o paralela intre conceptul indian numit tapas si activitatea volitiva intentionata ca metoda de a mentine o valoare ridicata a fericirii. Cu toate acestea, toate formulele din lume nu te pot ajuta daca inima ta nu este in ceea ce faci. De ce taci? Mai bine hai cu mine in al saptelea cer unde sper ca putem sta de vorba la un ceai de nu-ma-uita. Chiar asa Daca ar fi vorba de altceva nu e asa ca mi-ai spune pe bune? Ca oricare ALT prieten imaginar, de care nici chiar eu nu mai am habar.

Aceasta senzatie pe care o am, la baza coloanei, de foc negru intunecat, nedisipat nici macar cu ceai de musetel. Se gandea el inainte ca universul sa il absoarba in totalitate. Se poate?

Am vazut cercurile din lanul de grau. Nu era nimeni de veghe in acea dimineata. Din viata scapa care poate, pe coate sau in fuga, imi spunea cineva. Dar nu e asa. E tarziu, desi e devreme. Printre doua perne, inchid ochii si adorm.

Luminile alearga pe marginea strazii, In aceasta dimineata. Sunt treaz doar pentru a adormi din nou, Iar cand noaptea va veni, Ochii nostri largi deschisi Vor contempla Luna, Pentru a cata oara? Si constat ca nu, Inca nu imi doresc o bicicleta.