Paracelsus - just another ordinary life

Alerg in intuneric, Inot intr-o mare De posibile Asteptari, Iar fabrica de ganduri Duduie Ca o Dacie Aflata in revizie.

Focul care arde in mine poate topi ghetarii si aisbergurile de la amundoi Polii intr-o clipa. Focul este o parte din fiinta mea. Eu sunt Focul care nu poate fi stins niciodata. Eu Sunt.

Probabil ca ai auzit de familia Sturdza, boieri de vita nobila care au dat Romaniei si cativa voievozi. Din ciclul coincidente si nu numai, Eric Sturdza, si alti membri ai familiei, cum ar fi fratele si fiul lui, au fost sau sunt jucatori profesionisti de tenis, el insusi ajungand in Top 10. In prezent Eric Sturdza are compania E.I. Sturdza Investment Fund, cu sediul in Elvetia, specializata in piata de actiuni japoneza si chineza. Acum,dupa ce stii deja povestea, iti poti inchipui mirarea mea cand am vazut ca una din cele mai bine informate companii in domeniul economic din Japonia este EI Sturdza, despre care cei din tara soarelui-rasare stiu ca este condusa de o familie de printi de origine romana. Asta fiind raspunsul la intrebarea: Dar tu cum de stii atat de multe despre Romania? Distractiv, nu e asa?

Evantaiul care aducea briza marii mai aproape de tine, iti ascundea ochii mari albastri, si avea un desen minunat in still chinesesc, cu doi pauni.

Sunetul are diferite nuante Care impresioneaza Mintea Asemeni cerului colorat La apus. Sincronicitatea nu poate Explica de ce Dumnezeu nu joaca Black Jack, Ci prefera zarurile. Iar eu Aproape ca sunt Si nu sunt In acelasi timp. Sunt doar pielea Sarpelui De acum un an. Si simt nevoia Sa o las in urma Pentru a renaste ca fluture In New York.

Imbatat de sunetul care ma hraneste, am uitat culoarea gustului meu preferat. Oare ce am mancat inainte sa merg la culcare?

Aceasta energie-lumina dulce Penduland intre gat, Cerul gurii Si crestet, Hiperluciditatea a devenit Putin enervanta Daca as putea sa o descriu Folosind cuvintele. Fiecare detaliu Care ma inconjoara Ma poate atrage Devenind un eveniment singular, Iar eu ma pot contopi Cu frumusetea, unicitatea Si miraculosul Unei picaturi de apa Aparute pe podea. Iar timpul dispare. Dispare. Si eu ma trezesc Intr-o lume In care nu mai Imi regasesc locul.

Pamantul si cerul Incolacindu-se, Energia feminina Si cea masculina Curgand fluid De-a lungul mainii mele stangi Si a mainii mele drepte, Lumina Devenind o coloana A infinitului, Ma inalt catre stele.

Mesajul zilei de azi: Adesea Cu ochii in ecranul Telefonului mobil Am invatat Fara sa vrem Sa ne jucam De-a v-ati ascunselea Cu noi insine. Sufletul nostru E atat de bine pitit Incat cu greu il mai putem gasi.

Peste 18 lazi Cu praf de pusca Punem o saltea. Suntem gata sa ne odihnim In acest pat improvizat Singura conditie: Fumatul interzis! Altfel Exista posibilitatea Ca nimeni sa nu mai reuseasca Sa ne trezeasca din somn. Ori imposibilitatea De a adormi intr-o lume, Si a te trezi intr-o cu totul alta.

Somnul e intotdeauna un sfetnic bun iar noaptea un prieten de nadejde. Insa cateodata mai dormim si ziua, mai dormim chiar si cand suntem treji, si visam si visam.

Desi e numarul 5 pe lista cartilor care am planuit sa le scriu, dupa cele despre mincat sanatos, biochimia dragostei la prima vedere, proza fantastica scurta etc, m-am decis asupra titlului celei de a doua carte de poezii pe care o voi scrie. Ma gandesc la "Alb Negru", cu doua capitole intitulate Intuneric si Lumina. Zic si eu asa, sa ma aflu in treaba.

Aceasta moleseala atat de placuta care ma cuprinde, aceasta caldura care imi intra in vene, incalzind chiar si un sfert de ficat, ploaia picurand monoton pe pervaz, toate aceste senzatii ma asalteaza subtil fortandu-ma sa inchid ochii si sa adorm.

Ochii mi se inchid. M-am saturat sa tot joc ruleta ruseasca cu viata ca miza, in asteptarea unui destin efemer. Nu mai e nici o urma de mister in urma ta. Nuanta de alabastru a coapsei tale m-a urmarit in vis, si mi-am permis sa iti aduc aminte fara cuvinte de acele dorinte ascunse atat de adanc in mintea ta. Da?

Aceasta coroana de spini, care se tot strange in jurul fruntii mele, ma face insensibil la sunetul muzicii. Dar ce imi vad ochii? O pana albastra, si inca una, si inca una, si apoi il vad pe el. Ingerul meu pazitor inca veghea asupra mea, desi era tarziu. Trecuse de miezul noptii.

Gustul picant si nautul Se amesteca armonios cu branza paneer Prajita doar atat cat e cazul. Si apoi imi maninc lintea, si inca ceva Cu un nume mult prea exotic Pentru a fi retinut, Sunt atat de delicioase! Stau in restaurantul vegetarian De la capatul strazii Si ma las purtat pe Drumul Matasii Inconjurat de aromele vechii Indii. Inca o zi in care Miracolele se aseaza Frumos la rand, unul cate unul, In fata mea.

Paharul plin De lichid intunecat Ascunde o mustrare vinovata. Neintelegerea te indeparteaza De acel spatiu magic In care doua suflete Se ating si Se intrepatrund.

Poate intr-o alta viata pe cand mai purtam mustata si nu eram inca chel si nici nu mancam purcel m-am apropiat cumva de sursa a tot si toate. Poate ca scriam o carte, dar acum ma simt departe de a mea scanteie de farama de Lumina de privirea fara vina. Unu cu unu fac doi, dar eu cum ajung-napoi?

In lumina necesitatii, guvernul hotaraste mult prea des sa acorde subsidii luptelor de caini in dauna operetei. Tu ce crezi ca ar fi de facut?

Intinde-ti aripile Si zboara Inger mic! Destinul tau te asteapta Dupa coltul strazii Ascuns dupa lumina Stalpului de telegraf. Nu stiai?

De fiecare data cand intalnesc pe cineva asemanator tie imi aduc aminte de ce vreau sa fiu mai bun. O amintire a unui posibil viitor. Ce distractiv! Chiar daca nu mai spun povesti la ceas de seara. imi mai aduc aminte de mine insumi din cand in cand.

Oboseala se instaleaza incet incet in mintea mea ceata acopera ultimele urme ale ratiunii. Vreau sa alunec in intunericul primordial. Sa ma regenerez asemeni unei stele de mare. Oare de unde aceasta necesitate obsesiva a refacerii? A reintoarcerii la sursa primara?

Dulce, dulce! totul e atat de dulce, incat imi este oarecum dor de o calitate astringent. Dar pe moment, telefonul meu ma striga si il ignor. Pe covor Stau incheindu-mi antrenamentul. Si curentul il simt in spate. Poate e vremea sa adorm si sa visez la vremuri mai bune dar inca in aceeasi lume. Pe bune?

In miezul noptii Umbrele dispar Atunci cand lumina  S-a aprins.  Iar tu te gandesti sa stingi becul Pentru a economisi Energia electrica Atunci cand ai citit Ce am scris mai sus.  Nu este vina mea Daca tu interpretezi totul Literar. 

Oh, aceasta dimineata In care nici macar vantul nu mai bate, Ma face sa ma reconstitui Prin frig. Iarna incearca sa isi arate coltii, Dar soarele este inca in mine Si stralucesc, Stralucesc.

Dulce pasare Visarea-mi Mi-aduce un gand Ca atunci cand Visez De fapt eu sunt treaz. Dar cand sunt treaz, Visez.